Transplantul de par consta din recoltarea, cu instrumentar microchirurgical, a unor fire de par impreuna cu radacina lor, din zone in care parul este permanent prezent (regiunea posterioara a pielii capului si tample), si introducerea lor in mici orificii practicate in pielea capului in zona dorita de pacient. Aceasta interventie este practicata de peste un sfert de secol iar succesele obtinute au facut din ea una din cele mai solicitate operatii estetice. Foliculii pilosi transplantati in urma cu 25 de ani continua sa creasca si astazi, cu aceasi vigoare, ca si a celor din zonele donatoare.

Nu orice pierdere a parului poate fi rezolvata prin transplantul de par, si de aceea este esential sa existe un diagnostic exact bazat pe anamneza, examene clinice si de laborator. Interventia nu este recomandata la pacientii cu pierderi ale parului cauzate de alopecia areata activa, lupus eritematos, lichen plan, foliculite sau sclerodermie.

Aprecierea starii generale a sanatatii pacientului este foarte importanta, o atentie deosebita fiind acordata tendintei formarii de keloizi sau unor boli ale sangelui. Pacientul nu trebuie sa consume medicamente anticoagulante sau aspirina 7 zile inainte si 2 zile dupa interventia chirurgicala. Se recomanda spalarea cu sampon a parului inaintea interventiei, acest lucru fiind interzis pentru 4-5 zile postoperator.

Preoperator se vor efectua o serie de teste de laborator, se va stabili extinderea zonei donatoare precum si densitatea, textura si numarul de interventii necesare pentru corectia zonelor lipsite de par. De asemenea va fi propusa linia parului, aceste lucruri discutandu-se cu pacientul la consultatie. Daca pacientul este hotarat pentru corectarea defectului sau, pot fi puse in discutie si alte tehnici, cum ar fi lambourile prin expandare care pot reprezenta, in unele cazuri, solutia optima.

In timpul consultatiei preoperatorii vor fi discutate in detaliu numarul de transplante necesare pentru o corectie optima, numarul de grefe/ i nterventie, intervalul dintre interventii, precum si costul tratamentului.

Motivul pentru care corectarea defectului nu se poate face intr-o singura interventie este necroza avasculara care ar rezulta datorita aportului insuficient de sange prin spatiile dintre grefe.

La pacientii care au dubii privind aceasta tehnica se va face un transplant test. Vor fi facute fotografii ale zonelor receptoare si donatoare.

Anestezia folosita este cea locala, cu sau fara potentare intravenoasa, folosindu-se cel mai frecvent un amestec de xilina cu adrenalina (care va fi exclus la pacientii cu aritmii cardiace). Alergia la xilina este rara, iar testul de sensibilitate la xilina cerut de noi, inlatura orice suspiciune.

In general, interventia se face cu pacientul in pozitie orizontala, conectat la aparate de monitorizare a pulsului, presiunii arteriale si oxigenarii periferice. Operatia incepe cu recoltarea din zona donatoare a unui fragment de piele de forma eliptica, cu lungimea de 4-5 cm si latimea de 1-1,5 cm. Zona donatoare este suturata astfel incat, dupa vindecarea plagii, practic cicatricea este foarte putin vizibila, fiind acoperita de firele de par din vecinatate.

Din fragmentul de piele recoltat, sub controlul unor obiective care maresc imaginea de 6-8 ori, se izoleaza cu deosebita atentie grefe continand 1, 2 sau 3 foliculi pilosi (sau radacini de par).

Aceste grefe vor fi asezate la nivelul zonei receptoare, in incizii milimetrice, plasate alternativ ca pe o tabla de sah, la o distanta suficienta pentru a nu tulbura vascularizarea acestora.

Daca firele asezata sunt prea apropiate si intr-un numar prea mare, exista riscul ca unele dintre ele sa fie practic aruncate afara, de presiunea creata. Este ca si cum ai incerca sa pui in 6 perechi de pantofi mai mult de 6 perechi de picioare. De aceea se recurge la mai multe sedinte de transplant, in prima sedinta grefandu-se "zonele albe" iar in sedinta urmatoare "zonele negre" corespunzator unei table de sah imaginare, obtinandu-se in final densitatea capilaradorita.

Trebuie remarcat ca niciodata zona grefata nu va avea un aspect asemanator cu al zonelor cu densitate normala, deoarece intre firele de par va fi o distanta de cativa milimetri.

Dupa operatie este necesara aplicarea unui unguent cu antibiotic si a unui pansament tinut in pozitie printr-un bandaj necompresiv, gen scufie, care trebuie menajat in timpul noptii.

Zona grefata va fi acoperita cu un unguent cu antibiotic, care va impiedica aderenta pansamentului la firele de par si smulgerea accidentala a acestora. Pentru eventualele dureri postoperatorii, de altfel foarte rar intalnite, se pot prescrie analgezice.

Se recomanda evitarea activitatilor fizice excesive pentru o saptamana si a consumului de alcool pentru 2 zile pre- si postoperator. Datorita vasoconstrictiei pe care o provoaca, cu afectarea vascularizatiei grefelor, fumatul este daunator si deci se recomanda intreruperea acestuia, cateva saptamani inainte si dupa operatie.

Capul va fi mentinut in pozitie ridicata, cu trunchiul la un unghi de 45°, cel putin in timpul primei nopti.

Spalarea parului va fi evitata in primele 5 zile postoperator. Dupa aceasta perioada, se recomanda spalarea frecventa a parului, pentru a reduce foliculita, seboreea si tendinta de pierdere a parului.

Uneori pot apare tumefactii la nivelul fruntii sau pleoapelor, cu aspect de echimoza (vanataie), care trec spontan in cateva zile. La nevoie, se pot prescrie corticosteroizi pentru cateva zile.

Dupa operatie, datorita stresului vascular, se poate ca unele fire de par grefate sa cada, dar nu trebuie sa va ingrijoreze acest fapt, deoarece dupa aprox. 6 saptamani firele vor reapare. Parul grefat are aceeasi evolutie biologica cu parul din zona donatoare, adica se dezvolta, albeste si are momente de schimbare periodica, la fel ca si parul normal.

In afara complicatiilor generale, comune oricarei interventii chirurgicale, reactii alergice, hemoragia, hematomul, infectia, necroza de parti moi), pot apare unele complicatii specifice acestui gen de operatii.

Pot apare cicatrici hipertrofice (cicatrici voluminoase, de culoare rosie-violacee), dar ele pot fi tratate prin administrarea intralezionala de corticosteroizi. Rareori acestea pot apare numai la nivelul zonei donatoare. Daca apar si la nivelul zonelor receptoare acestea impiedica cresterea parului si constituie o contraindicatie absoluta pentru transplantarea viitoare.

Denivelarile grefelor la nivelul zonei receptoare, care evolueaza cu o buna crestere a parului, pot fi tratate prin taiere simpla cu bisturiul sau prin dermabrazie, obtinandu-se in final o suprafata plana.

Hiperpigmentatia poate fi tratata prin cryoterapie sau dermabrazie.

Hipopigmentatia este inevitabila din moment ce pielea de la nivelul zonei donatoare nu a fost niciodata expusa la soare.

Anestezia si parestezia sunt complicatii temporare, ele disparand in cateva luni.

Transplantul de par ofera pacientului o corectie permanenta. Dupa o anumita perioada de la interventie (in medie 2-6 saptamani), firele de par transplantate cad, in cadrul unui proces normal de adaptare la noile conditii de vascularizatie, dupa care isi reiau procesul normal de crestere. Pacientul nu trebuie sa se sperie de acest episod tranzitor.